Ce este clasa SAE

SAE este prescurtarea de la Societatea Inginerilor de Automobile cu sediul în Statele Unite ale Americii. Clasa SAE specifică cel mai important parametru al uleiului de motor şi anume văscozitatea. Cu alte cuvinte va spune “grosimea” uleiului. Astfel SAE 30 este mai puţin văscos decât SAE 40.

Ce este vâscozitatea

Vâscozitatea este o măsură a rezistenţei unui lichid la curgere. Pentru uleiurile de ungere în general, vâscozitatea este cea mai importantă proprietate fizică. Vâscozitatea , presiunea şi viteza mişcării sunt cele care determină grosimea peliculei de ulei dintre două suprafeţe în mişcare. Aceasta determină capacitatea peliculei de ulei de a menţine separate cele două suprafeţe şi eliminarea căldurii generate prin frecare. Uleiul ar trebui să aibă o vâscozitate corectă la temperatura de lucru pentru a menţine pelicula de ulei între cele două suprafeţe. În timp ce un factor rezonabil de siguranţă este necesar, o vâscozitate în exces ar trebui evitată deoarece crează frecare sporită care generează caldură suplimentară. O creştere a văscozităţii uleiului în timpul utilizării, de obicei, indică faptul că uleiul s-a deteriorat într-o oarecare măsură, iar o scădere indică în mod normal o diluare cu combustibil. Nivelul permis de creştere a vâscozităţii înainte de a lua măsuri corective este în mare măsură o chestiune de experienţă şi judecată a operatorului.

 

Ce este un lubrifiant modern

Lubrifiantul este produsul care stă între două suprafeţe care se află în mişcare una faţă de cealaltă. Prezenţa lubrifiantului afectează frecarea între cele două suprafeţe. De obicei este folosit pentru a reduce frecarea, prin reducerea temperaturii şi uzurii, dar deasemenea este folosit pentru a răci, curăţa şi pentru a proteja suprafeţele de coroziune.

Un  lubrifiant poate fi lichid, solid sau chiar gazos. Vaselinele sunt lichide care au fost îngroşate prin adăugarea de materiale chimice sau solide. Teflonul şi grafitul sunt exemple de lubrifianţi solizi.

9. Uleiul de motor nu trebuie să spumeze

Datorită pieselor aflate în mişcare rapidă din motor, uleiul este constant amestecat cu aerul. Aceasta produce spumă constând dintr-o mulţime de bule care pot sau nu să se spargă. Aceste bule se ridică în mod normal la suprafaţă si se sparg, dar apa şi alţi contaminanţi diminuează acest proces.
Spuma este un conducător prost de caldură şi va înrăutăţi răcirea organelor motorului. De asemenea nu prezintă abilitatea de a prelua mare parte din sarcinile aplicate filmului de lubrifiant, rezultând uzura excesivă a motorului.
Aditivii antispumanţi se folosesc în fabricarea uleiurilor de automobile pentru a reduce cantitatea de spumă.

8. Asigurarea presiunii pentru combustie

Suprafeţele segmenţilor, pistonului, precum şi ale pereţilor cilindrului nu sunt perfect plane. Aceasta este evidenţiată la o examinare microscopică sub forma unor mici excrescenţe şi adâncituri. Din acest motiv segmenţii nu sunt capabili să prevină comunicarea din camera de ardere, unde presiunile datorate compresiei şi arderii sunt mari, spre zona de joasă presiune reprezentată de carterul motorului. Acest fapt are drept consecinţă reducerea puterii şi eficienţei motorului. Uleiul de motor umple spaţiile prezentate şi îmbunătăţeşte mult etanşarea. Deoarece grosimea filmului de ulei este de aproximativ 0,025 mm nu poate compensa uzura excesivă a segmenţilor sau a pereţilor cilindrilor. În motoarele noi sau complet refăcute consumul de ulei va fi relativ mare până când aceste suprafeţe se netezesc îndeajuns pentru a permite uleiului o bună etansare.

7. Răcirea organelor motorului

Sistemul de răcire asigură aproximativ 60% din sarcina de răcire a motorului. El asigură răcirea părţii superioare a motorului incluzând capetele cilindrilor, pereţii cilindrilor şi supapele. Arborele cotit, cuzineţii principali şi de palier, sistemul de distribuţie, pistoanele şi alte componente din partea inferioară a motorului sunt răcite de uleiul care curge în jurul lor.
Este importantă curgerea unei cantităţi mari de ulei în mod continuu. Dacă galeriile de curgere ale uleiului sunt pe punctul de a fi obturate, curgerea este restricţionată iar organele nu mai sunt răcite corespunzator.

6. Minimalizarea depunerilor în camera de combustie

O anumită parte din ulei ajunge la partea superioară a segmentului pistonului, cu scopul de a lubrifia segmenţii şi pereţii cilindrului. Este important ca uleiul să prevină formarea unor depuneri care acţionează ca o barieră termică şi, drept urmare, pistoanele, segmenţii, bujiile şi supapele nu mai sunt răcite corespunzator. Cunoaştem cazul bujiilor cu depuneri de cărbune (ancrasate).
Uleiul de motor trebuie să îndeplinească 2 cerinţe pentru a preveni formarea unor astfel de depuneri:
1. Uleiul trebuie să menţină segmenţii liberi pentru a reduce cantitatea de ulei care ajunge în camera de ardere
2. Partea de ulei care ajunge în camera de ardere trebuie să ardă cât mai curat posibil.

5. Curăţarea părţilor motorului

Din diverse motive, un motor cu ardere internă nu arde complet carburantul. Unii dintre produşii de ardere parţială rezultaţi în timpul combustiei, în anumite condiţii, formează cenuşă şi depuneri de carbon. Cea mai mare parte a compuşilor de ardere parţială sunt evacuaţi sub formă de cenuşă prin sistemul de eşapament, dar o parte trec de pistoane şi ajung în carter unde formează depuneri moi pe anumite părţi ale motorului. Depunerile moi pot obtura canalele de ulei, scăzând debitul de ulei. Lacurile depuse reduc spaţiile dintre piese, restricţionează circulaţia uleiului cauzând gripajul sau deranjamente ale funcţionării organelor motorului.
Uleiurile minerale pure au o abilitate limitată de a împiedica aceşti contaminanţi de a forma depuneri moi în interiorul motorului, de aceea ele se aditivează. Detergenţii sunt componenţi ai aditivilor pachet destinaţi curăţării depozitelor existente ca şi dispersării materiilor insolubile în ulei. Dispersanţii, de asemenea, intră în compoziţia aditivului pachet. Atât detergenţii cât şi dispersanţii se ataşează de particulele contaminate ţinându-le în suspensie. Particulele în suspensie sunt fin divizate astfel încât să poată trece fără a cauza avarii printre suprafeţele în mişcare şi prin filtrul de ulei. Aceşti contaminanţi se înlătură când uleiul este schimbat.

4. Protecţie împotriva ruginii şi a coroziunii

În condiţii perfecte, carburantul arde şi formează dioxid de carbon şi apă. O parte din cantitatea de apă rezultată va fi eliminată prin gazele de eşapament, dar o parte condensează pe pereţii cilindrilor. De asemenea apa trece de segmenţii pistoanelor şi rămâne în carterul motorului. Aceasta reprezintă o problema mai mult a timpului rece decât a cazului în care motorul este cald.
În plus faţă de apa formată, alte gaze corozive din camera de combustie trec de segmenţi şi se dizolvă în uleiul din carter. Adaugând şi acizii formaţi prin oxidarea naturală a uleiului, potenţialul de ruginire şi coroziune al depozitelor din motor devine semnificativ.
Inhibitorii de coroziune sunt parte componentă a aditivilor pachet din uleiul de motor, care protejează metalele neferoase, formând o barieră între acestea şi acizi. De asemenea, inhibitorii de rugină se adaugă în ulei pentru a proteja suprafeţele de oţel şi fier de atacul oxigenului, prin formarea unui ecran protector.

3. Reducerea frecărilor

În cazul lubrifierii în film continuu, filmul de ulei previne contactul metal pe metal. Vâscozitatea uleiului trebuie sa fie suficient de mare pentru a menţine filmul. Trebuie menţinut un echilibru fragil. Daca vâscozitatea este mai mare decât cea necesară, motorul trebuie să învingă diferenţa de putere datorată frecării fluidului. Este important de remarcat că vâscozitatea uleiului se modifică dacă acesta este contaminat. Impurităţile mecanice, produşii de oxidare şi depunerile moi vor creşte vâscozitatea uleiului în timp ce diluţia cu combustibil o va reduce. Acesta este motivul pentru care uleiul trebuie schimbat conform recomandărilor fabricantului.